Categorie: nimic anume

Bucurii

Cel mai mult și cel mai mult m-am bucurat când mi-a luat Maicamare o șapcă de la Nilă, după ce o bârâisem la cap vreo săptămână. Era șapcă d’aia de școlar sovietică, da’ tare mândru am fost de ea. Cre’ că nu începusem școala încă, de aia.

Citește mai departe Bucurii

Amintiri de-un Paște

Acum mulți ani, câți or fi fost, că eram încă student și trăia Maicamare, am făcut (ca de obicei) Paștele la Ploștina. Nu mai țin minte anume cum am petrecut (frumos, orcium), ci un episod din drumul spre casă. Am plecat voinicește, printr-o burniță măruntă’ncețoșată, către rata de 10 de Lopătari, cale de vreo 12-15 kilometri cu totul. În spate cu un rucsac d’ăla vechi (pe vremea aia era modern), ‘cu cadru’, plin cu trei sferturi din mielul tăiat de Maicamare, și ce mi-o mai fi dat, că avea între 32 și 37 de kilograme. Fleașca, fleașca, ajung în Lopătari fix ca să văd țeava de eșapament, în zare, a ratei de 10 pe care o pierdusem. Următoarea era la 12 jumate, așa că mă întorc eu frumușel din drum o bucățică, pe șoseaua principala din Lopătari, și bat la ușă la Unchiul Titu (Dumnezeu să-i ierte), să caut adăpost. “Îoleu, Cristi, de unde vii tu ud așa? Urci sau cobori” “Cobor, unchiu’ Titule, făcui Paștele la munte și acum mă duc acasă, da’ am pierdut rata de 10” “Hai intră, o iei p’aia de 12 jumate. Ce mai e pe la Ploștina? Noroi văz că e.” Las rucsacul din spate pe priciul de la intrare – priciul acoperit dar doar deasupra, și doar cam jumătate, nu era închis încă – și intru în casă, după ce mă descalț. Tanti Marioara începe repede să scoată nu-mai-știu-ce-uri pe masă (ca după Paște, cozonac, ouă roșii, bunătăți), un păhărel de ceva. Apare și unchiul Titu, care rămăsese pe afară. “Măi Cristi, măiculiță, tu din Ploștina vii cu ranița aia în spate?” “Din Ploștina unchiu’ Titule. Mi-a pus Maicamare un miel în ea, n-am scăpat” “Ăoileu, păi eu am zis să o mut oleacă, să nu stropească ploaia pe ea… da’ ce, crezi…

Citește mai departe Amintiri de-un Paște

Pe furiș

Luna trecută am făcut o expediție pe lângă Ploștina și nu m-am putut abține să șed un pic pe dealul de deasupra Ploștinii ca să arunc câteva priviri pe furiș la casele din vale. Cele mai frumoase lucruri se privesc pe furiș, de după bălării sau printre crengi 🙂

Citește mai departe Pe furiș

politica corectă

eram mic şi eram la Ploştina şi ploua şi eu fredonam continuu “plouă, plouă, babele se ouă” şi pentru că rima mergea mai departe chiar dacă era vară şi nu ningea, continuam şi eu “ninge, ninge, babele se linge” (versurile de copii nu cunosc gramatică). şi Maicamare mă întreabă “dar de ce tot babele se linge, Cârstinele? zi şi tu ‘ninge, ninge, uncheşii se linge’ ” unchiaş este un moş, dar îi zice unchiaş.

Citește mai departe politica corectă

nostalgii olfactive

mirosul de ploaie mi-aduce aminte inevitabil de Ploştina. liniştea de după ploaie, imediat după ploaie, are o calitate specială, de catifea udă. pământul se destinde uşor, dar în rest nimic nu mişcă. doar aburi uşori, invizibili, ce se ridică să se întâlnească cu norii-încă acolo, şi picuratul picăturilor ce cad de pe frunze. miroase a linişte. uneori mirosul uleios de linie de tren îmi trezeşte nostalgii ciudate. nu am copilărit în preajma liniilor de tren, nu am mers în echilibru pe vreo şină, nu am plecat vreodată în expediţii de-alungul traverselor. alteori e mirosul fierbinte de asfalt proaspăt turnat, în miez de vară când aerul tremură fierbinte şi frunzele moţăie prăfuite

Citește mai departe nostalgii olfactive

ploştina izolată

râul Slănic a rupt până la urmă şoseaua Lopătari-Terca, lucru de era de aşteptat după ce alunecarea de teren de acum…doi ani? îngustase albia râului şi îl deviase spre şosea. cei ce citiţi aici, putem face ceva? petiţie, memoriu?…. Opinia de Buzau am urcat filmul făcut de Realitatea la mine pe youtube drum rupt, Terca

Citește mai departe ploştina izolată

Paste fericit!

 Va astept la un bors de miel la Plostina!

Citește mai departe Paste fericit!

locu’ unde-ntoarce uliu’

Mi-am reamintit o scena de acum 2-3 ani in urma ,saptamana trecuta.Mi-am reamintit-o pentru ca s-a repetat motivul.Congelatorul de la Plostina s-a transformat in aeroterma.         …..asa s-a-ntamplat si  acum 2-3 ani in urma.Ce facem in astfel de situatii? Sunam un „preten”.In cazul meu pretenu’ si parteneru’  de pescuit, se  „intituleaza”- Gabi.                        Ii expun pe scurt lu’Gabi simptomele pacientului si acesta da replica ce-o da tuturor cunoscutilor cu probleme la frigidere: – e clar! motoru’! L-am intrebat de ce da acest prim verdict pe nevazute,chiar daca este aproape sigur ca nu asta este piesa defecta. Am primit un raspuns de profesor de marketing: -motorul este cea mai scumpa piesa.ii pregatesc pentru ce este mai rau.sa-i vezi ce se bucura cand la final le spun c-a fost termostatu’! Asa ca pornim catre Plostina cu masina lui, pe care avea inscriptionata meseria lui si-un autoportret (un maimutoi c-o cheie franceza-n mana)!Omu’ nu fusese niciodata mai sus de Lopatari.Cand s-a terminat asfaltul,au inceput intrebarile: -ma-e mult? tot asa urcam? – vrei sa-ti raspund in km ;curbe la 90 grade sau pante cu inclinatie mai mare de 20%? S-a prins ca sfarsitul drumului nu este aproape.Ajunsi in fata casei,Gabi coboara din masina, face o pirueta lenta, se uita spre Mortatu si exclama: -asta-i locu’ unde-ntoarce uliu’! M-am prefacut ca nu pricep intepetura lui, si-l intreb: -de ce zici asta? -pai, unde sa se mai duca?! nu vezi ca acolo se termina cerul?! Pentru Gabi,Plostina este la marginea universului; pentru mine,Plostina este exact centru’ universului. asta-i lucru ce ne diferentiaza esential! … a.. ma-e unu’ : el are-n mana o cheie franceza….    

Citește mai departe locu’ unde-ntoarce uliu’

manipulare

Pe vremea cand Dacia lu’ popa Murea era singura „masina mica” de la Plostina,eu aveam6-7 ani.Atunci cand garla nu era prea mare la Malu Rosu si popa reusea sa treaca,parca minunatia pe ulita la noi.Ezact in fata portii.Popa pleca la slujba ,iar eu dadeam roata masinii,holbandu-ma prin geamuri la ceasuri si maneta de viteze dotata in cap cu o bila multicolora. La momentul studiului „navei cosmice” din posterior,mi-au trezit interesul caracterele nichelate: in stanga – DACIA;in dreapta -1300. Prin analogie cu pretul la „iogeniile” din raftul de la magazie,am ajuns la concluzia ca minunatia costa 1300 de lei .Urmatorul pas a fost s-o intreb pe mama cati bani castiga tata. -De ce? -Asa!? -Vre’o  doo mii! – S-atunci de ce nu cumpara o masina? -E scumpa mama! N-avem atatia bani. -E o mie trei sute! Ce-i mult? Am inteles din zambetul ironic al mamei ca n-o s-avem curand masina noastra. Ai dreacu cum manipuleaza ei cumparatoru’…

Citește mai departe manipulare