Cel mai mult și cel mai mult m-am bucurat când mi-a luat Maicamare o șapcă de la Nilă, după ce o bârâisem la cap vreo săptămână. Era șapcă d’aia de școlar sovietică, da’ tare mândru am fost de ea. Cre’ că nu începusem școala încă, de aia.
Noroi ca în Ploștina, vânt ca în Fața Malului și fete ca'n Terca nu găsești nicăieri
ultimele scrieri
- Bucurii 2 mai 2021
- Amintiri de-un Paște 31 martie 2016
- Pe furiș 31 iulie 2014
- politica corectă 8 mai 2014
- nostalgii olfactive 8 mai 2014
- dțmtv 7 mai 2014
- bercuș 6 mai 2014
- Ploştina copilăriei 22 decembrie 2012
- din avion 25 aprilie 2012
- De Paştele lui 2012 16 aprilie 2012
- în căutarea carului mare 17 martie 2012
- Iarna la Ploştina 3 decembrie 2011
- ploştina izolată 26 mai 2011
- Jumătate Paşte, jumătate peripeţii 25 aprilie 2011
- Paste fericit! 21 aprilie 2011
ultimele comentarii
picur – un fel de poezie
După cum frumos ne spune Vlad Stroescu, suntem constituiți din 70% apă, așa că cândva vom fi în stare să plouăm
"Picur
de câteva zile bune.
Mă plictiseam
printre norii nimbocumulus
sau cumulonimbus
şi de fapt
nu ma mai întâlnisem cu nici un cunoscut
de ceva vreme.
…Mi-duca minte când l-am intalnit chiar pe Socrate…
am fost asa de emoţionat
ca nu l-am intrebat decat cateva întrebări neghioabe
gen “Exista Dumnezeu?”
…Nu mi-a răspuns.
A trecut mai departe
cu El Nino
(acum e undeva in Australia, cred)
Acum picur la Ploştina.
Am aşteptat sa treacă vremea coasei
si a strânsului brazdelor
să nu supar pe neamurile mele.
Ma adun încet-încet
în fântâna mică de pe laştină
– aia de la Odaie in Muche
aia de la câşiva paşi de Adam si Eva, bolovanii.
E singura fântână pe nu stiu ce rază
care are apă bună de fiert fasolea
(aici veneam copil fiind
cu găleţuia de 5 litri,
trimis de Maicamare in ajun de vreo pomană).
E o fântână mica,
cam nefolosită,
unde mă pot reflecta liniştit
- printre scândurile capacului
crăpate şi mirosind a vechi -
în cerul cu miros de fagi si de Bolovanul Mortatului.
Uneori ma preling in bâlca de alaturi,
unde se adapă vacile
cu răsuflarea mirosind a iarbă proaspată,
gâdilindu-mă cu paiele ce le-au ramas lipite de botul umed.
Aşa ajung
într-o strachină de laptele fiert cu mamaligă
de unde ma uit in sus
la nişte ochi albaştri si o gură mozolită
de copil de trei ani si doua luni.
(m-am intalnit odată
cu un var de-al doilea
intr-o lingură de ciorba de fasole.
…Ce-am mai râs
cand ne tot încăpăţânam
sa ne prelingem pe bărbie..)
Cel mai tare imi place sa ma fac ţuică
dar e un proces complicat
care nu imi iese mereu:
trebuie sa plou la timp
pe la începutul toamnei
chiar înainte de culesul prunelor.
(daca nu e an bun de prune
trebuie sa aştept un an cel puţin
sau şapte ca in Biblie).
Mă strecor in pulpa dulce a prunelor ţigăneşti
sau grase – astea sunt cele mai bune -
Şi aştept sa vină vremea culesului
Când prunii sunt scuturaţi
iar eu cad cu prunele în tumbe vesele.
Apoi, in tocitorile facute de nea Eugen
picotesc lenevos
cale de câteva săptămâni bune
şi mă transform încet-încet
in terci cu miros înţepător
şi promisiuni de tărie aromată.
Nu vă mai spun de cotlon
şi de cazanul unde fierb de zor
în timp ce băieţii pun cartofi la copt, in foc
şi încearcă tăria
“s-o fi tăiat de la ţevi?”
.. nu încă.
Nea Vasile moţăie pe lângă foc
cu un vătrai în mână
gata să scociorască în foc
şi să-l domolească
dacă arde prea tare
(nici mie nu îmi place să arda prea tare
că de lipeste terciul de fundul cazanului
şi o să capăt miros de fum)
…odată am ajuns intr-o sticlă verde
cu do ceruit,
îngropată în loc tainic
unde am stat câţiva ani buni.
De fapt, şi acum tot acolo sunt
aştept
să vină sa ma gasească
şi să incep un nou ciclu
(de data asta vreau sa călătoresc un pic prin lume,
daca reuşesc sa prind un vânt mai bun)
O să mă îmtorc într-o lacrimă
prelinsă pe un obraz
sub care dorul de Ploştina
suspină adânc."
__________________de Cristian Dogaru
ați ajuns la partea de jos a paginii
un blog gestionat de Cristian Dogaru