Autor: Claudiu Constantin
Luna trecută am făcut o expediție pe lângă Ploștina și nu m-am putut abține să șed un pic pe dealul de deasupra Ploștinii ca să arunc câteva priviri pe furiș la casele din vale. Cele mai frumoase lucruri se privesc pe furiș, de după bălării sau printre crengi 🙂
Am făcut anul ăsta prin Aprilie, parcă, o poză bună în Ploştina. Bună în sensul că pare-mi-se că exprimă foarte bine imaginea Ploştinii în mintea mea: un sat plin de noroi, respirând agale după o ploaie gri. O ploaie la Ploştina nu-i ploaie oarecare. E ploaie grea ca o cortină căzută peste oameni, o ploaie care-ţi intră sub piele, cocoşându-te. M-au prins câteva ploi din astea la Ploştina şi o să le ţin minte toată viaţa. Aveam cizme, copil fiind, şi cumva reuşeam să adun noroiul dinsus de ele, cărându-l peste Muchia Ploştinii către casă, unde mama avea să ducă o luptă grea scăpând de el. Iar norii; norii Ploştinii nu-s nori oarecare. Îs nori imenşi, adânci şi înalţi, care se preumblă întruna pe plaiuri până când apa ploilor se retrage prin izvoare, de parcă ei ar mătura-o. Da, ploile şi noroaiele Ploştinii sunt lucrurile care o definesc, cel puţin în mintea mea. Ploştina va rămâne mereu satul ploii.
Unu la mână: să vă fie zilele astea luminate, ca toate cele din restul anului. Doi la mână: de Paști am trecut pe la bunica la Ploştina. Am mâncat, am băut, am stat la depănat vremuri. Şi-am făcut şi-o poză proaspătă, de primăvară pe care v-o dau în primire mai jos: La Ploştina toate-s vechi: mult noroi şi rachiu bun. Numai bine! 🙂 Modificare: Se pare că sunt nişte probleme cu încărcatul pozelor. Dacă s-or rezolva poza o să apară 🙂
Sper să sparg tăcerea de pe acest site/blog cu postul ăsta; văd că nu s-a mai scris de mult timp. Problema e că nu prea am inspiraţie să vă împachetez frumos cu cuvinte, aşa că vă dau nişte poze făcute iarna trecută la Ploştina de către nişte rude. A fost o iarnă ca-n poveşti.. de groază 🙂 Foarte multă zăpadă! Să sperăm că şi anul ăsta o să avem parte de aceeaşi cantitate. Şi poate aduce cineva iarna asta şi în Bucureşti – pe-aici rar vedem alb în faţa ochilor.
Unu la mână: Paşte fericit tuturor şi petrecere frumoasă! Am fost pe la Ploştina zilele astea, o să vă postez un link către poze cât de curând. Doi la mână: re-postez aici articolul pe care l-am scris pe blogul meu, pentru că se leagă oarecum de meleagurile pe care am copilărit: Mi s-a dovedit din nou că Plaiul Nucului e un loc din care cu greu mai pleci. În sensul bun: sunt oameni cumsecate acolo, vorbăreţi, primitori, petrecăreţi şi instigatori la voie bună. În sensul rău: există riscul să nu ai cum să pleci fizic de acolo, aşa cum mi s-a întâmplat mie azi. Luni dimineaţă dau să plec de-acolo după două zile de petrecut. Autobuzul cică circulă oficial toată săptămâna, inclusiv a doua zi de Paşte (verificat informaţia din 3 surse). Mă trezesc frumos la ora 4:45, pregătesc bagajul, o iau cătinel de la mine spre Plaiul Nucului. Prind autobuzul în ultimele lui 5 minute de aşteptare. Bun, zic, treaba merge brici. În două ore mi-s la Buzău, îmi iau femeia şi plecăm unde ne e locul. Dar bineînţeles, socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă. Pleacă autobuzul, eu fiind… singurul călător. După vreo doi km se-aude o sonerie din-aia de telefon, răspunde şoferul. – Da, dom’ Ghica… – […] – Da, am plecat divale, nu prea-i lume, numa’ un băiat e… – […] – Da, da… – […] – Pi nu mai cobor? – […] – Bine atunci, eu ştiam că cobor, m-opresc aci acasă atuncia… – […] – Da, numa’ un băiat e, da’ face şi el ce-o putea, ia vro ocazie – […] – Bine, bine, să trăiţi, numa’ bine! Ai prins ideea. Îl sună şefu pe om şi-i spune să nu se mai ducă la Buzău dacă n-are călători. Cum unu-i unu, două-s…
Salut. Am fost în weekendu’ trecut pe la Plaiul Nucului şi Ploştina. O să revin cu multe poze, n-am avut timp până acum să le “frunzăresc” şi să aleg câteva pe care să le postez aici. Ca promisiune vă dau o singură poză care să vă aducă aminte de Penteleu 🙂 Numai de bine s-auzim! Later edit: Toate pozele le găsiţi aici: http://www.facebook.com/album.php?fbid=1638231557849&id=1298552268&aid=78975&l=e5aa78f9cf
Salutare. Am fost în week-end pe la Plaiul Nucului cu scopul unei mini-expediţii prin Penteleu. Ce a ieşit puteţi vedea în pozele din pagina mea de Facebook (că de, folosim tehnologia), adică aici. Deasemenea, cine-l ştie pe nea’ Ion de la stâna din Penteleu o să-l recunoască aici. 🙂 Sper să mai fie cineva îndemnat să mai scrie ceva pe aici. Numai bine!
Salutare din nou! M-am gândit să vă mai arăt ceva 🙂 Că tot suntem în era tehnologiei vă dau nişte fişiere pe care dacă le importaţi în aplicaţia Google Earth puteţi vedea marcate pe hartă câteva locuri de pe la noi: Ploştina, Plaiul Nucului, Penteleu. Iar pentru cei care vor să meargă şi mai departe vă arăt exact unde e casa mea din Faţa Malului. Sunt patru fişiere cu extensia .kmz, specifică Google Earth. Ca să le vedeţi în Google Earth pur şi simplu le deschideţi cu dublu click. Mai întâi trebuie să aveţi instalată ultima versiune pe care o găsiţi aici. Puteţi downloada arhiva cu cele patru fişiere de aici: gEarth . Dacă mai doriţi şi alte locuri postaţi un comentariu aici şi mai adaug şi alte fişiere. Dacă aveţi probleme sau pentru orice mă puteţi contacta. Numai bine!
Salutare! Am găsit azi un filmuleţ pe Youtube care parcă-i filmat în muchia Ploştinii. Nu prea-i cunosc pe băieţii ăştia, dar ştiu casa care apare în film. M-am gândit să împart cu voi: Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=EmEc5RotInk A, şi vi-l arăt şi pe-ăsta, mai scurt, făcut de mine vara trecută la Faţa-Malului: Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=8wxB-OXS0Dc
Pentru că n-a mai mişcat nimeni nimic pe aici haideţi să vă arăt câteva poze, puţine deocamdată, din drumul spre Faţa-Malului pe care l-am făcut pe 14 februarie când am fost la ţară. A fost zăpadă multă, cum în puţini ani a fost, iar noi ne-am bucurat de ea cât am putut de mult 🙂 Cu toate că timpul a fost scurt (nu ne-am permis decât o noapte de somn acasă) am fost mulţumiţi de vreme şi s-a meritat pe deplin efortul de a ajunge acolo cu maşina.
ultimele comentarii