Fotografii din Penteleu

Salutare. Am fost în week-end pe la Plaiul Nucului cu scopul unei mini-expediţii prin Penteleu. Ce a ieşit puteţi vedea în pozele din pagina mea de Facebook (că de, folosim tehnologia), adică aici. Deasemenea, cine-l ştie pe nea’ Ion de la stâna din Penteleu o să-l recunoască aici. 🙂 Sper să mai fie cineva îndemnat să mai scrie ceva pe aici. Numai bine!

Citește mai departe Fotografii din Penteleu

Ploştina pe Google Earth

Salutare din nou! M-am gândit să vă mai arăt ceva 🙂 Că tot suntem în era tehnologiei vă dau nişte fişiere pe care dacă le importaţi în aplicaţia Google Earth puteţi vedea marcate pe hartă câteva locuri de pe la noi: Ploştina, Plaiul Nucului, Penteleu. Iar pentru cei care vor să meargă şi mai departe vă arăt exact unde e casa mea din Faţa Malului. Sunt patru fişiere cu extensia .kmz, specifică Google Earth. Ca să le vedeţi în Google Earth pur şi simplu le deschideţi cu dublu click. Mai întâi trebuie să aveţi instalată ultima versiune pe care o găsiţi aici. Puteţi downloada arhiva cu cele patru fişiere de aici: gEarth . Dacă mai doriţi şi alte locuri postaţi un comentariu aici şi mai adaug şi alte fişiere. Dacă aveţi probleme sau pentru orice mă puteţi contacta. Numai bine!

Citește mai departe Ploştina pe Google Earth

Sania de la Ploştina

Salutare! Am găsit azi un filmuleţ pe Youtube care parcă-i filmat în muchia Ploştinii. Nu prea-i cunosc pe băieţii ăştia, dar ştiu casa care apare în film. M-am gândit să împart cu voi: Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=EmEc5RotInk A, şi vi-l arăt şi pe-ăsta, mai scurt, făcut de mine vara trecută la Faţa-Malului: Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=8wxB-OXS0Dc

Citește mai departe Sania de la Ploştina

Poze de la Plaiul Nucului

Pentru că n-a mai mişcat nimeni nimic pe aici haideţi să vă arăt câteva poze, puţine deocamdată, din drumul spre Faţa-Malului pe care l-am făcut pe 14 februarie când am fost la ţară. A fost zăpadă multă, cum în puţini ani a fost, iar noi ne-am bucurat de ea cât am putut de mult 🙂 Cu toate că timpul a fost scurt (nu ne-am permis decât o noapte de somn acasă) am fost mulţumiţi de vreme şi s-a meritat pe deplin efortul de a ajunge acolo cu maşina.

Citește mai departe Poze de la Plaiul Nucului

Bunica

Anul ăsta de ziua mea, pe 19 iulie, am fost acasă la Plaiu Nucului. A fost frumos pentru că în zilele acelea a venit şi bunica pe la noi. Am petrecut, povestit, bunica a vărsat o lacrimă când ne-a văzut pe toţi „aşa mari şi îmbujoraţi”. Mă apucă nostalgia când mă gândesc la ea. Am mai spus-o… vrednică şi energică femeie! Numai câte nunţi nu a încântat ea cu bucatele pregătite de ea. Şi câte destine a văzut ea unindu-se. Poza de mai jos e făcută atunci, în ziua când făceam fix 20 de ani. Apar eu, bunica şi sora mea:

Citește mai departe Bunica

bercuş

(o scriere de pe vizuina ailalta, mutata aici) dacă îmi amintesc bine, Bercuş a venit imediat după Cosmos, câinele centenar al bunicilor de la Ploştina. Cum a ajuns Cosmos să poarte numele Cosmos (pe el îl chema de fapt, nume uitat, Florică) e altă poveste… Eram mic-mic, să fi avut vreo cinci ani dar nu mai mulţi, când Tătăiţu mi-a spus, râzându-se de mine, că Florică, câinele lor deja trecut prin ani (matematica nu îmi iese foarte bine, dar dacă Cosmos avea, când a murit, 23 de ani, şi a murit cand aveam eu vreo 10, înseamnă că avea deja 18 ani omeneşti trăiţi la vremea poveştii numelui…) a zburat şi în cosmos (aluzie la căţeluşa Laika). „A zburat in cosmos?” – zic eu – „cu cine, cu nea Gheorghe?”, completez, stârnind râsul adulţilor (nea Gheorghe este altă poveste şi el). Şi aşa i-a rămas numele. Cosmos. Sau Cos-mOs, cum îi zicea Maicamare, cu accent pe al doilea o, adicătelea. Cosmos a murit de bătrâneţe şi de – cum am aflat ulterior – mila bunicilor mei care l-au vazut că s-a prăpădit de tot după o iarnă grea în care abia mai putea să iasă la mâncare, o dată la câteva zile, de sub coteţul porcilor unde îşi făcuse bârlog, şi l-au rugat pe veterinar să îi dea o „bomboană”. Nu eram la Ploştina când a murit. Cum nu se poate o gospodărie fără câine în curte, în primăvara aia şi-a făcut apariţia Bercuş, o potaie scheunătoare de culoarea nisipului, fără coadă – de unde şi numele dealminteri – dar, plin de energie fiind, compensând cu prisos dând din întregul fund la bucurie. Bercuş trebuia să fie un câine dacă nu pe măsura lui Cosmos, care fusese unul dintre cei mai vrednici câini pe care i-a avut Tătăiţu, nefricos de…

Citește mai departe bercuş

Ploştina…

Ploştina… cu frunzele năpraznice care te izbeau în faţă.. sau vântul era năpraznic ? Când treceai Muchia Ploştinii parcă erai în altă lume. Una unde totul era parcă mai mic. Ţin minte mai ales acea perioadă a anului când gospodarii îşi văd, într-un sfârşit, rodul muncii de peste vară.  Mergeam la bunica, la Nuţa lui Gheorghe Şoimaru, de care râdeam când eram mai mic şi mai nepriceput şi-i spuneam că se trage din neamul Şoimăreştilor. Mâncam mere mari şi bine coapte, alergam după frunze ca nebun şi-mi închipuiam că sunt cine ştie ce sol trimis de la împărăţie ca să adune birul. Şi strângeam multe frunze, prea multe, pentru că apoi vântul le lua şi le arunca în toate părţile. Şi-mi aminteam atunci de bancul acela: –          Rabine, tu cum îţi împarţi câştigul cu Dumnezeul tău ? –          Păi eu iau banii, îi arunc în sus şi Dumnezeul meu îşi ia cât are nevoie… Tot ce cade pe pământ rămâne al meu. Frunzele mele nu cădeau niciodată, vântul le purta  depaarte, până când ochii începeau să tremure de atâta încordare. Semn că lui Dumnezeu îi plăceau frunzele de la Ploştina. Vremuri frumoase au fost şi sper să mai fie şi pentru alţii. Acum nu mai pot alerga după frunze, dar pot să o înţeleg pe bunica şi toată alergătura ei. Vrednică femeie! Foarte bună ideea acestui blog. Felicitări nepotului lu’ nea Dimian Dogaru. Salutări de la băiatu’ lu’ Sile! P.S: Propun să mai scriem aici şi câteva rânduri mai scurte, nu neapărat articole lungi. Contează simţurile din noi, nu vrednicia condeiului.

Citește mai departe Ploştina…

pentru început

aici o să încerc să fac o cronică a Ploştinii, aşa cum mi-o amintesc eu, cum şi-o amintesc alţii sau, pur şi simplu, cum o visez.

Citește mai departe pentru început