era pe undeva pe la jumătatea anilor ’90. după ’92 în mod sigur. și parcă îmi aduc precis aminte că era februarie, un februarie rece cum îi stă lui bine. am plecat, spre Ploștina, cei patru crai de la răsărit, adicătelea eu, tata, unchiul Mitică și vărul Costi. nu mai știu de ce ne-am decis noi să urcăm la Ploștina în februarie, că nu cred că era vreo vacanță, era „între timpuri” așa, cum mi-a zis odată tanti Maria lu’ Neculai Teșcan…. de câte ori urcam la Ploștina de la rata de Malu Roșu (în cazurile norocoase) sau aia de Lopătari, poteca trecea prin curtea lui tanti Maria, și făcusem un obicei de mă opream la o ciorbă de lobodă, ce bună era… și odată urcam io într-un octombrie așa, la fel, nu mai știu ce-oi fi căutat, că m-a întrebat și tanti Maria „da’ ce-i cu tine între timpuri așa? că nu-i vacanță, nu-i sărbătoare”, „acu’ ce să fac”, zic, „să mă întorc?” – „nuuu! lasă că-i bine oricând. hai să-ți pun o ciorbă” deci era februarie și urcasem noi cei patru cu Aro-ul lui nenea Mitică, un Aro d’ăla de stil vechi, ca un urs, ne scotea din toate noroaiele. maicamare știa că venim că nu știu cum upraviețuiam noi fără telefoane mobile și mai și comunicam fără probleme. acum, mașina avea un mic detaliu tehnic, nea Arghire nu apucase să-i pună antigel, că nu găsise, și prin urmare răcirea motorului se realiza cu apă. care nu era mare bai, cu condiția că, dacă e iarnă și ger, să nu uiți să scurgi apa dacă oprești peste noapte, că alminterea îngheață în motor (de aia antigelul se cheamă antigel, nu?). cică mai e o variantă să pui țuică sau votcă, da’ cine se îndură… ei, au discutat șoferii…
Sper să sparg tăcerea de pe acest site/blog cu postul ăsta; văd că nu s-a mai scris de mult timp. Problema e că nu prea am inspiraţie să vă împachetez frumos cu cuvinte, aşa că vă dau nişte poze făcute iarna trecută la Ploştina de către nişte rude. A fost o iarnă ca-n poveşti.. de groază 🙂 Foarte multă zăpadă! Să sperăm că şi anul ăsta o să avem parte de aceeaşi cantitate. Şi poate aduce cineva iarna asta şi în Bucureşti – pe-aici rar vedem alb în faţa ochilor.
râul Slănic a rupt până la urmă şoseaua Lopătari-Terca, lucru de era de aşteptat după ce alunecarea de teren de acum…doi ani? îngustase albia râului şi îl deviase spre şosea. cei ce citiţi aici, putem face ceva? petiţie, memoriu?…. Opinia de Buzau am urcat filmul făcut de Realitatea la mine pe youtube drum rupt, Terca
Unu la mână: Paşte fericit tuturor şi petrecere frumoasă! Am fost pe la Ploştina zilele astea, o să vă postez un link către poze cât de curând. Doi la mână: re-postez aici articolul pe care l-am scris pe blogul meu, pentru că se leagă oarecum de meleagurile pe care am copilărit: Mi s-a dovedit din nou că Plaiul Nucului e un loc din care cu greu mai pleci. În sensul bun: sunt oameni cumsecate acolo, vorbăreţi, primitori, petrecăreţi şi instigatori la voie bună. În sensul rău: există riscul să nu ai cum să pleci fizic de acolo, aşa cum mi s-a întâmplat mie azi. Luni dimineaţă dau să plec de-acolo după două zile de petrecut. Autobuzul cică circulă oficial toată săptămâna, inclusiv a doua zi de Paşte (verificat informaţia din 3 surse). Mă trezesc frumos la ora 4:45, pregătesc bagajul, o iau cătinel de la mine spre Plaiul Nucului. Prind autobuzul în ultimele lui 5 minute de aşteptare. Bun, zic, treaba merge brici. În două ore mi-s la Buzău, îmi iau femeia şi plecăm unde ne e locul. Dar bineînţeles, socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă. Pleacă autobuzul, eu fiind… singurul călător. După vreo doi km se-aude o sonerie din-aia de telefon, răspunde şoferul. – Da, dom’ Ghica… – […] – Da, am plecat divale, nu prea-i lume, numa’ un băiat e… – […] – Da, da… – […] – Pi nu mai cobor? – […] – Bine atunci, eu ştiam că cobor, m-opresc aci acasă atuncia… – […] – Da, numa’ un băiat e, da’ face şi el ce-o putea, ia vro ocazie – […] – Bine, bine, să trăiţi, numa’ bine! Ai prins ideea. Îl sună şefu pe om şi-i spune să nu se mai ducă la Buzău dacă n-are călători. Cum unu-i unu, două-s…
Salut. Am fost în weekendu’ trecut pe la Plaiul Nucului şi Ploştina. O să revin cu multe poze, n-am avut timp până acum să le “frunzăresc” şi să aleg câteva pe care să le postez aici. Ca promisiune vă dau o singură poză care să vă aducă aminte de Penteleu 🙂 Numai de bine s-auzim! Later edit: Toate pozele le găsiţi aici: http://www.facebook.com/album.php?fbid=1638231557849&id=1298552268&aid=78975&l=e5aa78f9cf
Mi-am reamintit o scena de acum 2-3 ani in urma ,saptamana trecuta.Mi-am reamintit-o pentru ca s-a repetat motivul.Congelatorul de la Plostina s-a transformat in aeroterma. …..asa s-a-ntamplat si acum 2-3 ani in urma.Ce facem in astfel de situatii? Sunam un „preten”.In cazul meu pretenu’ si parteneru’ de pescuit, se „intituleaza”- Gabi. Ii expun pe scurt lu’Gabi simptomele pacientului si acesta da replica ce-o da tuturor cunoscutilor cu probleme la frigidere: – e clar! motoru’! L-am intrebat de ce da acest prim verdict pe nevazute,chiar daca este aproape sigur ca nu asta este piesa defecta. Am primit un raspuns de profesor de marketing: -motorul este cea mai scumpa piesa.ii pregatesc pentru ce este mai rau.sa-i vezi ce se bucura cand la final le spun c-a fost termostatu’! Asa ca pornim catre Plostina cu masina lui, pe care avea inscriptionata meseria lui si-un autoportret (un maimutoi c-o cheie franceza-n mana)!Omu’ nu fusese niciodata mai sus de Lopatari.Cand s-a terminat asfaltul,au inceput intrebarile: -ma-e mult? tot asa urcam? – vrei sa-ti raspund in km ;curbe la 90 grade sau pante cu inclinatie mai mare de 20%? S-a prins ca sfarsitul drumului nu este aproape.Ajunsi in fata casei,Gabi coboara din masina, face o pirueta lenta, se uita spre Mortatu si exclama: -asta-i locu’ unde-ntoarce uliu’! M-am prefacut ca nu pricep intepetura lui, si-l intreb: -de ce zici asta? -pai, unde sa se mai duca?! nu vezi ca acolo se termina cerul?! Pentru Gabi,Plostina este la marginea universului; pentru mine,Plostina este exact centru’ universului. asta-i lucru ce ne diferentiaza esential! … a.. ma-e unu’ : el are-n mana o cheie franceza….
Pe vremea cand Dacia lu’ popa Murea era singura „masina mica” de la Plostina,eu aveam6-7 ani.Atunci cand garla nu era prea mare la Malu Rosu si popa reusea sa treaca,parca minunatia pe ulita la noi.Ezact in fata portii.Popa pleca la slujba ,iar eu dadeam roata masinii,holbandu-ma prin geamuri la ceasuri si maneta de viteze dotata in cap cu o bila multicolora. La momentul studiului „navei cosmice” din posterior,mi-au trezit interesul caracterele nichelate: in stanga – DACIA;in dreapta -1300. Prin analogie cu pretul la „iogeniile” din raftul de la magazie,am ajuns la concluzia ca minunatia costa 1300 de lei .Urmatorul pas a fost s-o intreb pe mama cati bani castiga tata. -De ce? -Asa!? -Vre’o doo mii! – S-atunci de ce nu cumpara o masina? -E scumpa mama! N-avem atatia bani. -E o mie trei sute! Ce-i mult? Am inteles din zambetul ironic al mamei ca n-o s-avem curand masina noastra. Ai dreacu cum manipuleaza ei cumparatoru’…
Sa cresti pui de curca nu-i lucru usor. -Vezi ca maine nu mai avem „pobdel”(pobdal) la pui.Poate te repezi o fuga pana-n Dos sa aduni vre’o traista.Pe rapa din Dos crestea aceasta planta pe care o uram si care fie vorba intre noi avea un miros jalnic.Uneori beneficiam de bunavointa lu’ maicuta care aduna pentru mine o traista de pobdel. Am urat pui de curca din doua motive: trebuia sa ma ocup de asigurarea hranei zilnice (parca eram mama lor) ; ma scoteau din sarite atunci cand trebuia sa- i bag in curte.Intotdeauna se gasea unul care sa nu intre pe poarta si sa apoi incerce sa intre disperat printre tambrele gardului. Sunt convins ca nu eram eu singurul „xenofob” in relatia cu rasa curci.Sigur nea Craciun Budaru(unchiul meu) avea mult mai putina grija fata de simpaticele zburatoare. ….primeste nea Craciun insarcinarea de la tanti Marioara sa vegheze la integritatea cardului de pui de curca in timpul cat ea aduna laptucica de pe balta: -Ai grija sa nu se repeada uliu’ sa ia vr’un pui! Nea Craciun scaneaza vazduhul in depistatre vreunei vietati care ar putea atenta la „simpaticele” lui zburatoare.Se asigura ca sefa a trecut de coltul gardului si da o tura la butoiu’ cu tuica din polatica.Nu pierde timpul cu trasul un sticla.E mult mai simplu sa bei direct cu furtunu’. N-apuca sa simta bine gustul ca auzi curca alarmata si sefa disperata tipant din fundu’ gradinii: -Craciune! su-i traznetu’ masii, ori a luat vr’unu? El incearca sa-nteleaga ce se intampla,proceseaza repede dramatismul situatiei si incearca o iesire diplomatica din situatie: -Nu fa! A adus doi. I-a lasat aci sub nuc. S-or infratii cu astia-i nostrii? Auzi ce intreaba ea, daca a luat? Parca asta vina s-aduca. A urmat o sedinta despre: masuri de securitate sporite; paza si apararea proprietatii;…
fragmente disparate de pe celalalt blog al meu: **** mirosul de ploaie mi-aduce aminte inevitabil de Ploştina. liniştea de după ploaie, imediat după ploaie, are o calitate specială, de catifea udă. pământul se destinde uşor, dar în rest nimic nu mişcă. doar aburi uşori, invizibili, ce se ridică să se întâlnească cu norii-încă acolo, şi picuratul picăturilor ce cad de pe frunze. miroase a linişte. **** “DŢMTV” –(“de ţinut minte toată viaţa”, aşa ne punea profesorul Radu de matematică să scriem pe caiet după ce ne preda câte o teoremă): copilăria la Ploştina: găini, pisoi, căsuţe pentru pisoi, pârlitoare, sanie, derdeluş de două sute metri, derdeluş cu trambulină, Adam şi Eva, Odaie în Muche, cârlani, “prin pietre”, agrişe, coacăze, cărţi in foişor sub pat, Tătăiţu, Odaie peste muche, la brazde, Maicamare, săpun de casă, cireşe, cireşe, lapte de vacă, noroi, mere văratice, “la nisip”, Faţa Mortatului, fagi, foc pâlpâind pe pereţi, ciorapi de lână la uscat, Cosmos, prune, cotlon, coteţe şi cotloane, ciuciurul Buzii, mâncare la cosaşi, “pe şes”, rata de şase dimineaţa, rouă dimineaţa pe fân, sanie de lemn, nea Ion Stănescu, Iţă, Cornel, măcriş, aluni, apă de la fântână, băsioacă de adunat, curcănei, la strâns brazde, căpiţe, claie, popa Murea, în Ferdinanţi, Faţa Malului, la zmeură, fundul grădinii, ţărână, pluguşorul, plugul mare, Înviere, priporul Ploştinii, foişor, coşar, podul grajdului, vaca Murguţa, calul Piciu, în Muche la Stână, cruci, odaia lui Nisturuc, în plantaţie, fagi, leagăn în pădure, buz de mămăligă pe plită, plăcintă cu brânză, spălat cu leşie, spart lemne, tocitori, răvăşitul oilor, mustăreaţă, fragi, coacăze, cumpărat pâine la “Magazie”, margarete, cimbru, floare de fân, “dă tu o pală de fân la viţel”, foi de sfeclă, bolovanul Mortatului, fotbal “pe pod”, Hodoboaia, fragi la Pistolu Turcului, Focul Viu, Clajna, libertate, libertate, libertate…
ultimele comentarii