Autor: Nelu Copăcel
Mi-am reamintit o scena de acum 2-3 ani in urma ,saptamana trecuta.Mi-am reamintit-o pentru ca s-a repetat motivul.Congelatorul de la Plostina s-a transformat in aeroterma. …..asa s-a-ntamplat si acum 2-3 ani in urma.Ce facem in astfel de situatii? Sunam un „preten”.In cazul meu pretenu’ si parteneru’ de pescuit, se „intituleaza”- Gabi. Ii expun pe scurt lu’Gabi simptomele pacientului si acesta da replica ce-o da tuturor cunoscutilor cu probleme la frigidere: – e clar! motoru’! L-am intrebat de ce da acest prim verdict pe nevazute,chiar daca este aproape sigur ca nu asta este piesa defecta. Am primit un raspuns de profesor de marketing: -motorul este cea mai scumpa piesa.ii pregatesc pentru ce este mai rau.sa-i vezi ce se bucura cand la final le spun c-a fost termostatu’! Asa ca pornim catre Plostina cu masina lui, pe care avea inscriptionata meseria lui si-un autoportret (un maimutoi c-o cheie franceza-n mana)!Omu’ nu fusese niciodata mai sus de Lopatari.Cand s-a terminat asfaltul,au inceput intrebarile: -ma-e mult? tot asa urcam? – vrei sa-ti raspund in km ;curbe la 90 grade sau pante cu inclinatie mai mare de 20%? S-a prins ca sfarsitul drumului nu este aproape.Ajunsi in fata casei,Gabi coboara din masina, face o pirueta lenta, se uita spre Mortatu si exclama: -asta-i locu’ unde-ntoarce uliu’! M-am prefacut ca nu pricep intepetura lui, si-l intreb: -de ce zici asta? -pai, unde sa se mai duca?! nu vezi ca acolo se termina cerul?! Pentru Gabi,Plostina este la marginea universului; pentru mine,Plostina este exact centru’ universului. asta-i lucru ce ne diferentiaza esential! … a.. ma-e unu’ : el are-n mana o cheie franceza….
Pe vremea cand Dacia lu’ popa Murea era singura „masina mica” de la Plostina,eu aveam6-7 ani.Atunci cand garla nu era prea mare la Malu Rosu si popa reusea sa treaca,parca minunatia pe ulita la noi.Ezact in fata portii.Popa pleca la slujba ,iar eu dadeam roata masinii,holbandu-ma prin geamuri la ceasuri si maneta de viteze dotata in cap cu o bila multicolora. La momentul studiului „navei cosmice” din posterior,mi-au trezit interesul caracterele nichelate: in stanga – DACIA;in dreapta -1300. Prin analogie cu pretul la „iogeniile” din raftul de la magazie,am ajuns la concluzia ca minunatia costa 1300 de lei .Urmatorul pas a fost s-o intreb pe mama cati bani castiga tata. -De ce? -Asa!? -Vre’o doo mii! – S-atunci de ce nu cumpara o masina? -E scumpa mama! N-avem atatia bani. -E o mie trei sute! Ce-i mult? Am inteles din zambetul ironic al mamei ca n-o s-avem curand masina noastra. Ai dreacu cum manipuleaza ei cumparatoru’…
Sa cresti pui de curca nu-i lucru usor. -Vezi ca maine nu mai avem „pobdel”(pobdal) la pui.Poate te repezi o fuga pana-n Dos sa aduni vre’o traista.Pe rapa din Dos crestea aceasta planta pe care o uram si care fie vorba intre noi avea un miros jalnic.Uneori beneficiam de bunavointa lu’ maicuta care aduna pentru mine o traista de pobdel. Am urat pui de curca din doua motive: trebuia sa ma ocup de asigurarea hranei zilnice (parca eram mama lor) ; ma scoteau din sarite atunci cand trebuia sa- i bag in curte.Intotdeauna se gasea unul care sa nu intre pe poarta si sa apoi incerce sa intre disperat printre tambrele gardului. Sunt convins ca nu eram eu singurul „xenofob” in relatia cu rasa curci.Sigur nea Craciun Budaru(unchiul meu) avea mult mai putina grija fata de simpaticele zburatoare. ….primeste nea Craciun insarcinarea de la tanti Marioara sa vegheze la integritatea cardului de pui de curca in timpul cat ea aduna laptucica de pe balta: -Ai grija sa nu se repeada uliu’ sa ia vr’un pui! Nea Craciun scaneaza vazduhul in depistatre vreunei vietati care ar putea atenta la „simpaticele” lui zburatoare.Se asigura ca sefa a trecut de coltul gardului si da o tura la butoiu’ cu tuica din polatica.Nu pierde timpul cu trasul un sticla.E mult mai simplu sa bei direct cu furtunu’. N-apuca sa simta bine gustul ca auzi curca alarmata si sefa disperata tipant din fundu’ gradinii: -Craciune! su-i traznetu’ masii, ori a luat vr’unu? El incearca sa-nteleaga ce se intampla,proceseaza repede dramatismul situatiei si incearca o iesire diplomatica din situatie: -Nu fa! A adus doi. I-a lasat aci sub nuc. S-or infratii cu astia-i nostrii? Auzi ce intreaba ea, daca a luat? Parca asta vina s-aduca. A urmat o sedinta despre: masuri de securitate sporite; paza si apararea proprietatii;…
ultimele comentarii